" />

Jurnalul lui Dracula Junior / Cea mai haioasa carte pentru Halloween

Coperta Jurnalul lui Dracula junior (1)

DRACULA JUNIOR e un baiat de la Hollywood, pe care tatal sau il trimite in Transilvania pentru a-si descoperi puterile magice in compania unor personaje precum Ileana (fata celei mai frumoase femei din lume), Fomila Jr, Sfarma Piatra Jr, Sfarma Lemne Jr, Zmeul Robzilla, Pricolici Jr etc. Impreuna, copiii eroilor de basm trec prin aventuri amuzante si isi descopera adevarata natura.

Romanul JURNALUL LUI DRACULA JUNIOR (subintitulat “Ce teapa mi-am luat in vacanta mea din Transilvania”) este scris de Nana Pit si a aparut in colectia Cartile Nanei a Ed. Integral. Poate fi comandat aici: http://eintegral.ro/jurnalul-lui-dracula-junior

Iata, in premiera absoluta, un fragment din volum:

“Casele formează un semicerc pe o un fel de peluză cu iarbă verde, iar în mijlocul ei stă Moş Tomahawk suflând într-un fel de corn.

Ok, ok, man, am înţeles, trebuie să ne trezim!

Ies şi din celelalte colibe nişte puşti de vârsta mea, sunt şi două fete, nimeni nu se uită la nimeni, par plictisiţi şi îngroziţi de ideea  de a sta aici, la capătul lumii. Welcome to the Club!

Luăm micul dejun stând la o masă de lemn, pe scaune complet incomode, tot de lemn, într-o linişte bizară. Din când în când cineva mai întreabă cum te cheamă, iar răspunsul vine greu şi lipsit de chef. Numai Fomilă este fericit şi bagă cu ambele mâini în gură, fără să mă ţină cont de furculiţă, nu contează ce: brânză, ceapă, ceva unsuros care cică se numeşte slană, felii de carne afumată şi polenta, dar cică aici, în România, se cheamă mămăligă. Mie îmi place mai mult cum sună polenta.

Aşadar, după cel mai trist mic dejun, în compania unor feţe plouate, îmi însemnez repede în jurnal. Ştiţi, dacă vreau să fac vreodată un film despre experienţa mea în Transilvania, trebuie să reţin unele detalii.

So, să văd dacă am înţeles bine.

În total, suntem 9 puşti, care cică au un fel de talente speciale, care vin o dată cu pubertatea (je-naaa-nt):

-Fomilă, colegul meu de cameră supraponderal, este fiul lui Fomilă senior, cunoscut drept unul dintre cele mai mâncăcioase creaturi care au existat vreodată în Europa

-Pricolici, celălalt coleg, rămâne încă un mister, nu a vrut să-şi spună nici numele, dar îl ştiam toţi deja, de la Fommy

-Ileana este o fată cu ochelari şi căciulă de hipster, îmbrăcată cu haine largi şi bascheţi. Cică e fiica celei mai frumoase femei din lume. Hm! Am mari dubii!

-Ştima este aproape albastră la faţă, are dinţi ascuţiţi şi părul violet, ca mama după cea mai recentă vizită a ei la coafor. Mă cam înspăimântă, mai ales că atunci când am dat mâna cu ea, avea un fel de solzi pe degete!

-Gemenii Sfarmă Piatră Junior şi Sfarmă Lemne Junior  sunt foarte înalţi şi musculoşi. Uite cine a tras de fiare la sală! Nu vorbesc foarte multe.

-Făt Frumos cică este fiul unui prinţ sau ceva. Mi se pare că are faţă de afiş de film, cred că figura l-ar ajuta să facă carieră la Hollywood. Yap, până şi zâmbetul este perfect!

-Fiul Zmeului este înalt, cu pieptul bombat şi o faţă care cere pumni! În plus, are, în loc de unghii, gheare. Am remarcat asta pentru că nu se desprinde nicio clipă de PSP-ul lui, cred că e vorba de 5, la care butonează continuu, cu capul în piept. Din când în când, urlă replici de genul: “Mori, ticălosule, mori!”. Sper doar că vorbeşte cu tipii ăia din jocurile video!

Aşadar, prima concluzie pe care o trag după cei îi cunosc pe tipii ăştia  – părinţii noştri şi-au bătut joc de noi! Citiţi însemnările de mai jos şi o să vedeţi de ce:

Dracula are un fiu pe nume… Dracula Junior.

Fomilă are un fiu pe care l-a botezat… Fomilă Junior.

Pricolici… ăăă… nu ştiu.

Ileana are o fiică pe nume Ileana.

Ştima – Ştima

Sfarmă Piatră şi Sfarmă Lemne sunt mama şi tatăl gemenilor Sfarmă Piatră Junior şi Sfarmă Lemne Junior.

În fine, aţi prins ideea! Lipsă acută de imaginaţie!

Doar pe fiul Zmeului îl cheamă Robert! Bravo, domnule Zmeu, măcar ştiu că a văzut nişte filme cu maestrul De Niro.

Toţi nouă aşteptăm pe peluza verde, privind fiecare în altă parte, când brusc, ca din pământ, răsare moşul de ieri cu ochi albaşti şi barbă gri.

– Ei, dragii mei, bine aţi venit la noi, în Satul Blajinilor! Mie puteţi să îmi spuneţi Moşu, eu sunt cel care va avea grijă de voi pe durata vacanţei. Părinţii voştri mă cunosc cu toţii, am avut şi de ei grijă când erau şi ei, tineri ca voi. Acum este timpul vostru. Când vom termina cu voi, cu toţii veţi avea putere deplină asupra puterilor voastre, de care cred că este nevoie! Lumea asta are nevoie de un pic de magie! rosteşte sonor Moşu dar nimeni nu pare să-I dea prea mare atenţie.

Mda, nimic impresionant până aici.

Moşu pare că râde pe sub mustăţile lui gri, apoi ne face un semn să ne adunăm şi de conduce spre un fel de fermă, undeva în spatelor cocioabelor cu acoperiş parcă de caramel.  Coşmarul meu se pare că nu mai sfârşeşte, pentru că primele lighioane pe care le zăresc în ţarcuri sunt nişte… găini. Probabil faţa mea spune totul, căci Moşu îmi spune:

– Sarcina voastră pentru azi e să aveţi grijă de animale. Nu sunt unele obişnuită, deci fiţi cu băgare de seamă. DJ, tu trebuie să vezi de găini. Domnişoară Ileana, de azi sunteţi responsabilă de grădiniţa cu purcei, nu strâmbaţi, vă rog, din nas, Ştima va avea grijă de grădina cu legume, Fomilă, tu nu ai voie să te apropii de legume sau fructe, vei sta de pază la oi, alături de Pricolici, Făt Frumos şi Zmeul, adică Robert, lucrează la cai, în grajd, iar Sfarmă Piatră şi Sfarmă Lemne vor construi un adăpost nou. Mâine dimineaţă, vom vedea şi rezultatele. Asta e tot! Oh, şi gândiţi-vă că, dacă nu faceţi ceea ce e de făcut, nu veţi mai pleca de aici până la toamnă! Depinde numai de voi!

Moşu dispare înainte ca noi să apucăm să protestăm.

Stai, eu credeam că vin aici în vacanţă, nu să dau cu aspiratorul în căsuţele astea puricoase de găini. Fomilă este nemulţumit că nu are voie la grădină şi livadă, iar Rob Zmeul murmură printre dinţii puternici nişte ameninţări, dar nimeni nu ştie dacă sunt la adresa Moşului sau din cauza jocului de pe PSP. Doar Făt-Frumos este senin şi se îndreaptă fericit spre grajduri.

Man, e tare tipul, ce să zic!

-În definitiv, cât de greu poate fi să dăm ceva de mâncare orătăniilor astea, ridică din umeri şi Ileana, îndeptându-se spre grădiniţa porcilor. Ştima era deja căţărată într-un copac cu bobiţe roşii, aşa că, la naiba, hai s-o fac şi pe asta!

Restul zilei a fost… MAGIC! Da, vezi să nu! Dacă putea să meargă ceva prost, ei bine, a mers!

Să vedeţi ce s-a întâmplat.

Conform declaraţiilor ulterioare ale lui Robert, acesta a fost lovit de cal cu copita direct în mână, motiv pentru care a scăpat PSP în ditamai balega. Drept pedepsă, i-a aplicat calul un bici pe spate, motiv pentru care animalul, complet needucat, a spart uşa grajdului şi a ţâşnit afară.

În goană, a trecut prin grajdul purceilor, speriindu-i de moarte pe micuţi, care s-au răspândit care încotro pe peluză imensă, făcându-le pe găini să cotcodăcească îngrozite şi să zboare cumva în cei mai înalţi copaci din pădurea care ne înconjoară.

Apoi, calului căruia nu-i plăceau jocurile pe PSP a trecut direct prin ţarcul oilor, deschizându-le poarta şi lăsându-le să zburde vesele peste tot, călcând în picioare grădina cu legume a Ştimei. Calul a dat apoi lovitura finală, dărâmînd toate cărămizile puse cu grijă una peste alta de gemenii Sfarmă, apoi luându-şi tălpăşiţa în zare.

Sfântă tocană a Selenei Gomez! În doar câteva minute, toată ferma se transformase într-o casă de nebuni, cu nămol, mult nămol, am văzut-o pe Ileana, călare pe un porc, în urmărirea ălora mici, era plină de noroi până şi pe ochelarii ei de hipsteriţă. Gemenii Sfarmă, care nu erau cei mai flexibili oameni din lume, s-au prăbuşit sub cărămizi şi abia au ieşit, tuşind praf roşu.

Fomilă şi Pricolici alergau după oi. De fapt, Pricoliciul alerga, Fomilă s-a prăbuşit după doar câţiva paşi pe pajişte, ajungând chiar printr-un mare câmp de ciulini. Au! Au!, îl auzeam cum răcneşte în timp ce se rostogolea vertiginos la vale. Cât despre mine, eu stăteam atârnat de o crenguţă periculos de fină din vârful unui copac, încercând să recuperez o găină cu penele înfoiate de-a binelea.

În timpul ăsta, deasupra noastră, pe cer, începeau să se adune nori grei, întunecaţi, ameninţători, aş putea spune, dar cui îi păsa de o biată furtună când, jos, pe pământ, era un dezastru total!

Făt-Frumos încerca să pună şaua pe alt cal, probabil pentru a porni în urmărirea Nărăvaşului. Doar Zmeul stătea relaxat în uşa grajdului, ştergându-şi tacticos blestematul ăla de PSP, din cauza căruia stau eu agăţat aici, în vârf de brand, încercând să trag de picioarele gheroase o blestemată de găină puricoasă! Aaaaaaa, ce nervi pot să am, iar Rudy ăsta nu mă ajută deloc, chiar pare amuzat aşa, cum stă deasupra capului meu fără să facă nimic.

La naiba, mi-a alunecat mâna şi, în clipa următoare, mă trezesc cu faţa în pământ, în chiar mijlocul grădinii Ştimei, cu o usturime îngrozitoare pe piept, căci în cădere cred că “am colecţionat” pe tricou toate acele de brad din lume.

Ştima, disperată, strigă la mine:

– Te ajut să strângi găinile, dacă mă scapi de oile astea turbate, şi nici nu a apucat să spună că face un salt incredibil în bradul din care căzusem, apucând într-o secundă găina şi aducând-o cu picioarele pe pământ, ca să zic aşa, doar ca să sară din nou în alt copac.

Cât despre mine, m-am uitat disperat la oile care scormoneau toată ţărâna în jur, scoţând cu copitele lor morcovi, sfeclă şi alte chestii pe care de obicei mă forţa mama să mănânc la cină. Awwww, sunt atât de supărat, probabil n-o să mai plecăm niciodată de aici dacă nu fac ceva, awwww, am nişte nervi teribili, aş vrea ca oilea astea să… PLECE de aici!!!!!!!!!!

Un fulger teribil crapă cerul în două, făcându-l pe Rudy să se ascundă în spatele meu şi, în secunda următoare, oile pasionate de grădinărit pluteau graţios prin aer, direct spre ţarcul lor.

WHATTT! Eu am făcut asta? Eu, un puşti normal din Hollywood, care, până acum două zile nu dădea doi bani pe chestia asta cu Dracula, Transilvania, puterile şi toate drăciile astea????

DO IT AGAIN!

A fost suficient să ridic mâna şi să “apăs” puţin în direcţia unei găini care cotcodăcea pe o creangă şi aceasta a coborât lin, la picioarele mele. Ce tare! Era ca şi cum aş fi jucat pe tabletă Angry Birds, doar că nu doboram purcei verzi, ci “colecţionam” găini din copaci. Whoop! Mişcând un singur deget, trăgeam păsările în jos, sub privirile admirative ale Ştimei, care rămăsese uimită pe o creangă.

BOOOM! Un nou tunet aproape că mi-a spart timpanele, l-am simţit în piept, dar nu-mi păsa, simţeam că pot face orice, aşa că m-am înălţat la vreo doi metri deasupra pământului şi, cu ochii închişi – era ca şi cum mi-aşi fi încordat mintea! – am început să trag spre grajd animalele răzvrătit, unul câte unul. Nici nu trebuia să mă uit înspre ele, le simţeam, aşa că doar mişcam din degete, ca pe un smart phone ori un iPad, şi ele făceau cuminţi, ceea ce doream eu. Adică să revină, naibii, în grajd! Rând pe rând, “colegii” mei se apropie de mine, privindu-mă… cu admiraţie?

N-am de unde să ştiu, nu s-a mai uitat nimeni la mine în felul acesta.

La final, am “tras” înspre grajd calul nărăvaş şi abia atunci mi-am dat seama că pluteam deasupra grădinii!!!! Holy cow!

Astea chiar nu sunt efecte speciale sau ceva! 

Am sărit lângă Fomilă şi Pricolici, care mă priveau cu gura căscată, ca şi cum o pisică ar fi sărit pervazul unui ferestre sau ceva. După un moment de tăcere, s-au năpustit toţi asupra mea, strigând şi chiuind şi bătându-mă pe spate,  bucuroşi!

– Uuuuuu! Iu-huuu! Bine, DJ!

Ce să zic, bucuria nu a durat foarte mult, căci, după nişte  tunete şi fulgere teribile, începe o furtună grozavă, cum n-am văzut în viaţa mea. Totul în jur e învăluit într-o ceaţă murdară, vântul bătea atât de tare încât nu puteai să stai cu ochii deschişi, rupând crengile din copaci şi aruncând picături de gheaţă pe chipurile noastre. Am fugit toţi înspre grajduri…

Cu Rudy deasupra capului, eu nici măcar nu m-am udat, mulţumesc, Rudy, norişorul meu fantastic, hai să te storc un pic, că te-ai îmbibat prea tare de apă!

Dar ce se întâmplă?

Ileana Cosânzeana, fiica celei mai frumoase femei din lume, a rămas în urmă şi piciorul i s-a prins într-o buturugă sau ce-o fi aia, oh my God, vântul o să o spulbere de tot, trebuie să mă duc după ea, dar până să apuc să fac ceva, Pricolici, care are un păr incredibil de ciufulitCoperta Jurnalul lui Dracula junior (1)ulit, se… înconvoaie de parcă ar avea o durere de burtă sau ceva, se zburleşte şi, în câteva momente, cu un urlet prelung, se preface într-un fel de… lup pe două picioare, cu botul roşu şi ochi de câine turbat, care porneşte în goană plin ploaia furioasă, o înşfacă pe Ileana care, la vederea lui, leşină, şi se întoarce cu ea în braţe, cu toată blana aia neagră şi lucioasă plină de apă.

Mda, toţi sunt acum cu gura căscată, hei, aţi uitat că şi eu am puteri… bine, trebuie să recunosc că Pricolici, care tocmai o aruncă pe Ileana pe un pat de fân, m-a dat pe spate cu transformarea lui. Acum, încet – încet, începe să revină la înfăţişarea de puşti normal, cum ar veni, în timp ce Fomilă dă din cap cunoscător, arătând cu degetul spre el:

– Da, despre asta vorbeam, frate!

D Jr. Twit@”wow wow wow wooooooow””

stare emoţională: in love

 

 

Joaca-te cu noi ! legume