" />

MÂNCAREA și ritualurile de BOBOTEAZĂ

b-1

Boboteaza încheie șirul celor douăsprezece zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului. În grecește, Boboteaza este numită Teofanie sau Epifanie care înseamnă „Arătarea Domnului”, adică a Sfintei Treimi. Creștinii răsăriteni sărbătoresc botezul lui Iisus în râul Iordan, văzut ca o vestire divină.

Sărbătoarea Bobotezei în Ţările Române avea tradiţii aparte încă din perioada domnitorilor Matei Basarab al Ţării Româneşti şi Vasile Lupu al Moldovei. Obiceiuri ca umblatul preoţilor „cu Ajunul” pentru binecuvântarea caselor, sfinţirea Apei celei Mari pe malul unei ape curgătoare, aruncarea crucii în apă pentru a fi recuperată de flăcăi şi binecuvântarea cailor numără sute de ani în ţara noastră.

Un tablou al ceremonialului creştin dedicat Botezului Domnului la Curtea Domnească ne-a rămas din scrierile lui Nicolae Iorga: „De Bobotează, Vodă iese la gârlă, cu tot alaiul. Încă din ajun însă, el a primit trimişi ai clerului din tot cuprinsul domniei sale: e rândul lor să facă daruri, şi cei de la ţară, cei de la mănăstirile şi schiturile din munte vin cu vânaturi, cu lăptării proaspete şi cu păstrăvi. Părinţii se învrednicesc să schimbe câteva vorbe cu stăpânul, dar ei nu pot fi primiţi la cinstea cu cofeturi, cafea şi vutcă, fiind numai smerite feţe bisericeşti. După slujba la biserică, aceşti oaspeţi ai Bobotezei sunt primiţi în spătărie, unde cântă psalţii prelung imnuri bisericeşti”.

Logofătul Gheorgachi consemnează, în condica de ceremonii de la 1762, faptul că în ajunul zilei de Bobotează, 5 ianuarie, toţi egumenii mânăstirilor din ţară, moldoveni sau greci, veneau la Curtea domnească din Iaşi şi se închinau cu plocoane domnului. Ei aduceau în dar blănuri alese, de vulpi şi jderi, peşti de munte (păstrăvi, lostriţe), proaspeţi sau afumaţi cu meştesug, în cetină de brad, la hârzob (coşuleţ), brânză de oi, smântână de bivoliţă, precum şi altele asemenea, pe care „treti-logofăt“ le însemna într-un izvod anume.

În acest timp, în popor, solemnitățile luau un chip mai omenos, spre bucuria copiilor gospodarilor, care se puteau desfăta, împreună cu părinții și rudele lor, așezați la mese îmbelșugate, adesea însuflețite de vioara sprințară a unui lăutar anume chemat. În ajunul Bobotezei, se pregătea o masă asemănătoare cu cea din ajunul Craciunului.Pe masa din „camera de curat”, se așterne o față de masă, albă, cea mai frumoasă din lada de zestre a stăpânei casei. Sub fața de masă se pune fân sau otavă, iar pe fiecare colț se așază câte un bulgăre de sare. Deasupra, se orânduiesc, conform obiceiului lăsat din bătrâni, nu mai puțin de douăsprezece feluri de mâncare: coliva – grâu pisat (arpacaș), fiert, îndulcit cu miere și amestecat cu nucă pisată -, bob fiert, fiertură de prune sau „perje” afumate, sarmale ( „găluște” ) umplute cu crupe, borș de „burechiușe” sau „urechiușele babei” – borș de fasole albă în care se fierb colțunași mici, umpluți cu ciuperci, ce au colțurile lipite în formă de urechiușe, borș de pește, pește prăjit, „vărzare” – plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcinte cu mac și alte cofeturi.

…Mai multe detalii găsiți AICI: http://keracalita-jaristea.ro/

Multe rețete vechi interesante găsiți în cărțile din Colecția Bucătărescu!

Pachete de cărți de bucate la prețuri speciale!

Dar și AICI!

Joaca-te cu noi ! legume