" />

ALIVENCI ca pe vremea lui Ion Creangă

aliv-0

Plăcinte tradiționale moldovenești din brânză și făină de porumb (mălai), care făceau deliciul, bunăoară, al unui Ion Creangă. Popular, li se mai spune și „plăcinta ciobanului”, indicând originea umilă a preparatului.

Alivenci ca pe vremea lui Creangă

Cele trebuincioase: 1 kg brânză sărată de vacă (telemea), 8 ouă, 4-5 linguri unt moale, 500 ml smântână grasă, 10 linguri cu vârf de mălai, 4 linguri cu vârf de făină, 2 linguriţe sare.

Potriveala gătitului: Brânza de vacă se freacă temeinic cu o lingură de lemn până ce devine cremoasă. Se sparg, apoi, ouăle (dacă-s de țară e cel mai bine!) şi se pun deoparte albuşurile de gălbenuşuri. Gălbenuşurile se freacă uşor, în vreme ce, în alt castronel, albuşurile se bat mai tare până ce devin o spumă. Între timp, se încălzeşte zdravăn cuptorul. Se adaugă gălbenuşurile peste crema de brânză şi se amestecă împreună, după care se adaugă smântâna şi untul şi din nou se amestecă cum se cuvine. Se cern deasupra în ploaie mălaiul și făina, la urmă punând-se şi sarea. Acum a sosit clipa când totul se cere frământat straşnic cu mâna. Mai încolo, vine și rândul  albuşurilor „bătute omăt” să se alăture „aluatului”, care va fi încă o dată frământat cu năduf. Când e gata de dat la cuptor, se unge o tavă adâncă folosind unt moale, lăsat estimp la căldura camerei, și se toarnă amestecul în ea. Aluatul va sta la copt până ce se rumeneşte frumos, pe puțin o jumătate de ceas, dacă nu și mai bine. După ce se scoate tava de la jar, se taie bucăți pătrățoase şi se dau mesenilor pe dată, acoperite din belșug cu smântână. Alivencile se cuvin înfulecate repede fiindcă se întăresc pe măsură ce se răcesc și fac o crustă zgrunțuroasă deasupra. Merg de minune cu o ulcică de vin dulce de Cotnari.

Mititeii de poveste – rețetele vechi autentice și alte detalii istorice savuroase: https://www.comentator.ro/fusion/883-adevarata-poveste-a-mititeilor-si-retetele-de-mici-de-odinioara-galerie-foto

Tortul delicios al Violettei făcut de Angie: https://www.comentator.ro/fusion/872-tort-sarlota-violetta-cu-fructe-de-padure-reteta-galerie-foto

În grădina astrelor! Florile care ne definesc existența într-un zodiac inedit: https://www.comentator.ro/planeta/871-zodiacul-florilor-toate-cele-12-zodii-reinterpretate

Toate cele 12 zodii văzute din perspectivă culinară: https://www.comentator.ro/fusion/857-zodiac-culinar-complet-cum-mananca-unde-mananca-si-ce-mananca-fiecare-zodie

În faimosul său manuscris, dedicat gastronomiei țărănești, de la începutul veacului XX, învățătorul Mihai Lupescu vine cu o sumedenie de alte amănunte gustoase:

„Alivencile se fac vara, când frunzele de hrean, de nuc, de ștevie ori de varză sunt mari. Ele se fac de sătencele ce au lapte din belșug, de la două-trei vaci cu viței, și în chipul următor: se ia făina de popușoi, se cerne prin sita cea deasă, dacă gospodina o are; când nu-i sită deasă, se ie fruntea făinei adecă nu se zbate tare făina în sită, și se frământă, se moaie cu chișleag (în Bucovina, făina de păpușoi se opărește cu lapte, apoi se pune zmântână, unt, o oală de chișleag scopt sau brânză, se pune mărunt tocat: mărar, harpagic (ceapă-foi) și știr roși se mestecă), în loc de apă, purtând-o cu o lopățică ori c-o lingură mare în covată. În aluatul acesta se mai pun, tăiete bine: marar, cozi de ceapă ori de hagiumă /hașmă/, frunze de sfecle roși, știr bun, lobodă bună, roșie, sare, două-trei ouă ș.a. Când amestecul acesta e purtat bine și n-are boțuri în el, se pune pe frunze de varză, de hrean ori de ștevie, groase ca de-un deget, și se dau cu lopata în cuptior, în care se făcuse foc mai înainte de a se apuca de frământat. Aluatul pentru alivenci nu dospește, că-i dă gust acrișor chișleagul. Când turtele acestea, numite alivenci, sunt coapte și rumene, se scot cu lopata și se pun pe laița goală ori pe masă, se lasă de se răcesc puțin, se curăță de spuză – cenușă fierbinte – și se așează pe clit – una peste alta – într-o strachină mare, ungându-se cu zmântână proaspătă. Când sunt încă calde, se dau la meseni pentru ospătare.
Alivencile se fac mult pe la Moși – cu frunze de hrean ori de ștevie, și pe după Sf. Ilie, când frunzele de varză sunt mari. Alivenci calde, în strachină și c-o ulcică de zmântână se trimet și la vecini, de poftă și pomană. Când se mănâncă, alivencile se moaie încă o dată în zmântână ori în lapte acru de vaci, bun.
Alivenci se trimet și lucrătorilor, la câmp, și cu alivenci calde și bune așteaptă gospodina pe bărbat, când vine ostenit de la muncă, iar ibovnica pe drăguț. Alivencile sunt bune și gustoase când sunt fierbinți și molcuțe. Ca să ție mai multă vreme calde, îndată ce se scot din cuptior, se curăță și se ung cu zmântână, se țin nădușite cu șervete, ori acoperite cu un vas, până se dau la masă. Reci, nu-s așa de bune cum sunt cându-s calde.
Alivenci este și un danț prin unele părți din Moldova; alivancă se zice și unei femei moi și fără vlagă în ea.”

Sunt anumite prilejuri, la diferite praznice împărătești, când este musai să ai alivenci pe masă. Radu Anton Roman arată că „Sâmbăta Brânzei cade înainte cu o zi de Lăsata Secului la Brânză. În toate casele moldovenești se fac plăcinte cu brânză și toți se bucură pentru ultima dată, înainte de post, de dulcele laptelui. Noaptea nu se doarme ci se priveghează pe lângă focuri mari, făcute-n uliță, cu cântece și jocuri”, iar Elena Niculiță Voronca notează că „Întocmai cum trebuie să ai cârnați de Crăciun și pască de Paști, tot astfel la Sf. Petru trebuie să ai alivenci” (Datinile și credințele poporului român).

Răsfăț la cuptor: https://www.comentator.ro/fusion/880-reteta-galerie-foto-ceafa-de-porc-cu-lamaie-verde-miere-si-mirodenii

De la „Taci și-nghite” și bulz răsturnat la mămăligă cu ciocolată! https://comentator.ro/fusion/776-mamaliga-exploziva-sentimentul-romanesc-al-fiintei-culinare-ep-2-retete-si-galerie-foto

Draga Olteanu mi-a explicat cândva ce fel de brânză trebuie folosită pentru cea mai bună rețetă de plăcintă: https://www.comentator.ro/fusion/654-balada-culinara-pentru-draga-olteanu

Măcar în weekend să ne bucurăm de viață ca pe vremuri: https://www.comentator.ro/fusion/624-sambata-dulce-cu-clatite-ana-lugojana

Șoriciul definește, cred, cel mai bine sentimentul românesc al ființei… culinare (chiar și în cele mai neobișnuite combinații!): https://www.comentator.ro/fusion/733-soriciul-sentimentul-romanesc-al-fiintei-culinare-ep-1

Joaca-te cu noi ! legume