" />

Povestea AJUNULUI Crăciunului, obiceiuri și REȚETE tradiționale

eve-5

Ajunul este ziua de dinaintea unei sărbători (când nu se mănâncă deloc ori se mănâncă de post). Cea mai importantă astfel de zi este Ajunul Crăciunului (personificat în Moș Ajun).

Ajunul Crăciunului începe cu colindul Bună dimineața la Moș Ajun!, casele frumos împodobite își primesc colindătorii. Aceștia sunt răsplătiți de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri și chiar bani. Unele cântece de colindat au fost realizate de compozitori de muzică cultă, cum ar fi: Iată vin colindătorii de Tiberiu BrediceanuO, ce veste minunată de Dimitrie G. KiriacDomnuleț și Domn în cer de Gheorghe Cucu. Ion Creangă descrie în Amintiri din copilărie aventurile mersului cu colindele. Totuși, după o citire mai aprofundată a Evangheliilor, aflăm că vizitatorii care veniseră cu daruri la Isus, nu erau regi, ci astrologi (numiți pe atunci magi sau vrăjitori) veniți probabil din zona Babilonului. Încă un aspect interesant este faptul că nu e menționat nicăieri numărul astrologilor și numărul darurilor, ci doar tipul darurilor: aur, tămâie albă și smirnă. Colindele, precum și obiceiurile colindelor sunt prezente și la alte popoare, și s-ar putea ca ele să dateze din timpul romanizării.

Pe vremuri, se pare că în Ajunul Crăciunului era obiceiul să se postească pentru Maica Domnului, ea fiind în această zi muncită şi supărată, astfel că nu se mânca nimic de provenienţă animală. Însă oamenii aveau voie să mănânce din toate roadele pământului, astfel că unii obişnuiau să guste din fiecare dintre produsele pe care le aveau în gospodărie, asigurând astfel rodirea în anul care urma să vină.

Se mânca mai cu seamă „bob, pentru a avea saţ, perje, spre a te îndulci şi a nu te sfădi cu nimeni, vărzări, turte sau „pelincile Domnului”, în amintirea femeilor care i-au dus Maicii Domnului pelinci, la urmă fiind lăsate găluştele cu păsat, despre ele existând credinţa că „sunt neamurile sfădăuşe, din moment ce atâta vreme cât fierb în oală întruna clocotesc şi huiesc“.

Ocaziile festive merită rețete cu totul speciale: https://www.comentator.ro/fusion/837-tort-de-ciocolata-cu-crema-de-coniac

Când mâncarea se transformă în Rugăciune, mâncărurile au Har: https://www.comentator.ro/fusion/801-reteta-de-cozonac-a-maicii-sofronia-de-la-agapia-galerie-foto

…Iarna nu-i ca vara și nici salata rusească precum salata de boeuf: https://www.comentator.ro/fusion/795-galerie-foto-si-retete-pentru-sarbatori-salata-ruseasca-nu-i-ca-salata-de-boeuf

Păstorel Teodoreanu considera că un cozonac reușit se poate face numai cu 50 de ouă de țară! Cel puțin, așa proceda bunica sa: https://www.comentator.ro/fusion/788-reteta-unica-de-la-pastorel-cozonacul-cu-50-de-oua

Preotul, după ce binecuvânta bucatele şi casa, trebuia, potrivit obiceiului pământului, să şadă neapărat pe un loc unde, în prealabil, gospodina pusese grăunţe. Dacă nu şedea, atuncis se spune că „nu vor şedea nici peţitorii, nici norocul, nici cloştile pe ouă“!

Multe practici din Ajun au ca principală grijă vitele din bătătură, care primeau de mâncare pe săturate, mai ales că „în această noapte s-a născut Hristos în iesle“.

Din toate mâncărurile pregătite, gospodina obişnuia să pună câte puţin într-o strachină, cu aceasta plină înconjurând casa de trei ori, conţinutul fiind dat ulterior vitelor, în speranţa că acestea vor fi sătule şi vor avea spor. Pentru „a avea frupt vacile“, nu se împrumuta nimic din casă în această perioadă, mai ales focul şi aluatul dospit fiind bine păzite şi nicidecum împrumutate.

De asemenea, orice fiinţă sau lucru care a fost împrumutat peste an trebuiau aduse neapărat acasă, pentru că, în caz contrar acestea „ar plânge“. Grija de a nu da nimic din casă se răsfrângea chiar şi asupra gunoiului. Acesta nu era scos din casă până la Bobotează, cei care făceau acest lucru riscând să aibă tot anul musafiri. Fetele care voiau să se mărite trebuiau să măture în Ajunul Crăciunului, cu mare grijă.

În Ajun de Crăciun, spre seară, toţi ai casei se aşază în jurul mesei, această masă fiind cu totul specială, existând credinţa că, alături de cei vii, participau şi sufletele celor plecaţi din această lume. Prin Bucovina, nimănui nu-i era îngăduit să se ridice de la masă până nu se terminau toate bucatele de mâncat, altfel se spunea că fugea belşugul din casă. Doar bărbatului i se îngăduia să se ridice pentru a încuia toate uşile pe timpul mesei, pentru a nu i se fura nimic din gospodărie în anul viitor. Femeia care se ridica de la masă risca să nu-i stea cloştele pe ouă. „Ca să iasă deodată puii“, se ridicau de la masă toţi deodată.

Pentru a atrage peţitorii, fetele mari puneau, în seara Ajunului, o strachină pe prispă sub fereastră, sperând că-l vor vedea atunci când acesta va veni să mănânce. În apa în care se spălau înainte de Crăciun, oamenii puneau o nucă şi un ban, crezând că aşa vor fi sănătoşi ca nuca şi vor avea noroc la bani.

Pomana porcului și alte secrete ale bucătăriei de Crăciun

Dacă e s-o facem lată, s-o facem cu ruladă de porc cu costiță împănată și cârnați afumați! https://www.comentator.ro/fusion/858-rulada-de-porc-cu-costita-impanata-si-carnati-afumati

Sarmalele alea bune, ca-n Sanda Marin: https://www.comentator.ro/fusion/852-sarmale-reteta-sanda-marin-galerie-foto

Deliciul suprem de Sărbători la români: https://www.comentator.ro/fusion/846-galerie-foto-si-reteta-purcel-de-lapte-cu-umplutura-la-cuptor

Nu cunosc nimic mai bun de Crăciun decât o pastă de jumări meseriașă, servită cu ceapă roșie pe o felie de pâine neagră!: https://www.comentator.ro/fusion/827-pasta-de-jumari-deliciul-absolut-de-craciun-reteta-galerie-foto

Ritual barbar dar bucate nemaipomenit de gustoase: https://www.comentator.ro/fusion/815-pomana-porcului-inaintea-craciunului-sentimentul-romanesc-al-fiintei-culinare-ep-3-galerie-foto-de-pofta

Inventați, pare-se, de haiduci dar prețuiți de tot poporul pofticios: https://www.comentator.ro/fusion/808-povestea-si-reteta-carnatilor-de-plescoi

Unul dintre cele mai vechi obiceiuri creştine legate de sărbătoarea Naşterii Domnului este „mersul cu Ajunul“ sau „mersul cu icoana“. În acest caz, preotul din fiecare parohie merge la credincioşii pe care îi are în grijă.

Dacă parohia este mai mare, ca număr de locuitori sau suprafaţă, se întâmplă ca preotul să umble din casă în casă şi câteva zile. Pentru această ocazie specială, preotul este îmbrăcat cu epitrahilul şi merge pe la fiecare gospodărie cu icoana Naşterii Domnului în mână, pentru a le aduce vestea minunată a naşterii lui Iisus. Preotul este însoţit de cântăreţ, iar când intră în casă, se cântă troparul Naşterii, apoi icoana se dă spre sărutare tuturor credincioşilor.

„Mersul cu icoana“ este aşteptat cu nerăbdare de cei mai mulţi, căci ea vesteşte apropierea sărbătorii Naşterii Domnului. Cu această ocazie, casa este binecuvântată atât prin prezenţa fizică a preotului, cât şi prin prezenţa simbolică a lui Hristos în icoană.

Obiceiul de a „merge cu icoana“ este atestat începând cu sfârşitul secolului al IV-lea, când s-a stabilit data de 25 decembrie ca dată de prăznuire a Naşterii Domnului. Preotul mergea pe la casele creştinilor în Ajun, atunci când se ţinea post. Acest obicei s-a extins de la Ajun la o perioadă de câteva zile, astfel încât toţi credincioşii să afle vestea cea minunată.

Astfel, practica „mersului cu icoana“ s-a păstrat cu sfinţenie de către preot. Acest obicei s-a îndeplinit întodeauna de către preot sau diacon care au primit harul, acesta fiind şi motivul pentru care aceştia se îmbracă în veşmintele liturgice.

În comunitatea rurală tradiţională, după momentul cântării troparului Naşterii, preotul binecuvânta alimentele pregătite cu grijă şi aşezate pe masă, lângă icoane. După ce alimentele au fost binecuvântate pot fi oferite de pomană pentru sufletele celor adormiţi, astfel încât şi aceştia să se bucure de de vestea cea minunată. Pentru sufletele celor adormiţi se pregătesc colăcei, bob fiert, grâu fiert, prune uscate, sărmăluţe de post, precum şi fructe, printre care mere şi nuci.

Pe masa din Ajunul Crăciunului, ortodocşii de stil vechi pun aceleaşi bunătăţi de post specifice Sărbătorilor. Moldovenii, ardelenii sau minorităţile de ruşi lipoveni, bulgari, ucraineni sau sârbi pregătesc câte 12 feluri de mâncare, în numele apostolilor. Compotul de prune afumate, grâul fiert cu nucă sau sarmalele de post cu hribi, pipinci (ciuperci) cu usturoi sunt mâncărurile care anunţă, în noaptea Naşterii Domnului, o mare Sărbătoare.

 

Joaca-te cu noi ! legume